
În 1958 în revista "Lancet" a fost publicat un articol despre studii în diagnosticul ultrasonografic. Ca urmare al studiului savanţilor scoţieni Donald, Mac Vicar şi Braun a început era ultrasunetului. Teoretic şi practic în timpul investigaţiei organizmul este expus impactului undei sonore cu frecventa 3,5-5MHz, ce nu prezintă radiaţie, este un simplu sunet, dar cu un spectru de frecvenţa sub limita audibilităţii, ca de exemplu sunetul emanat de un delfin. Delfinul, este un simbol al ultrasunetului în medicină. În mediu acvatic, impulsurile ultrasonore ale delfinului ajută în stabilirea mărimii, poziţiei, vitezei obiectului, exact ca şi în timpul investigaţiei ultrasonore. Impulsul US trimis se reflectă din diferite structuri ale organizmului şi se recepţionează cu ajutorul undei sonde, tot procesul se numeşte ecolocaţia. Impulsul în rezultatul conversiei se transformă, prin intermediul unui computer în imagini, pe baza caruia medicul face concluzia.