Centrul de Diagnostic German

Rezonanţa Magnetică Cardiacă

Complementar cardio CT-ului, în caracterizarea tisulară miocardică, calcularea volumelor şi studiul funcţiei cardiace este investigaţia prin rezonanţa magnetică cardiacă. RMN cardiac, deşi în continuare îşi demonstrează utilitatea în diferite domenii, a fost iniţial folosită doar în centre specializate şi, până de curând, a avut rolul ei major în cercetarea clinică pentru evaluarea viabilităţii miocardice şi a structurii şi funcţiei cardiace. Rezonanţa Magnetică cardiacă s-a demonstrat folositoare, de asemenea, şi în evaluarea bolii cardiace ischemice, prin perfuzie cardiacă cu adenozină.

Indicaţiile, în ghidurile actuale, pentru Rezonanţa Magnetica cardiacă: tumori cardiace, trombus intracardiac, evaluarea anomaliilor de origine a arterelor coronare, evaluarea funcţiei ventriculului stâng după infarct de miocard sau în insuficienţa cardiacă (pacienţi cu imagini neconcludente din punct de vedere tehnic la ecocardiografie), evaluarea cardiomiopatiilor (infiltrative - sarcoid, amiloid, hipertrofică, cardiomiopatia aritmogenă de ventricul drept sau cauzată de droguri cardiotoxice cu folosirea prizei tardive de contrast, caracterizarea valvelor native, diferenţierea miocardită-infarct miocardic acut, patologia pericardică (tumori, pericardită constrictivă), evaluarea disecţiei de aortă, a venelor pulmonare preablaţie în fibrilaţia atrială, viabilitate miocardică: în infarctul miocardic acut pentru aprecierea necrozei şi a zonelor de "no reflow", viabilitatea înaintea revascularizării (stabilirea probabilităţii de recuperare a funcţiei contractile după intervenţie chirurgicală sau percutană).

Cardio RMN este actualmente standardul de aur în calcularea volumelor ventriculare şi atriale pentru că nu face aproximări geometrice ca în celelalte metode; astfel ca, după achiziţionarea de imagini în axul lung al părţii stângi a inimii şi 4 camere, se realizează o suită de secţiuni continue în axul scurt; volumul se calculează prin insumarea volumelor fiecăreia dintre secţiunile în axul scurt. Această măsurătoare fiind exactă şi reproductibilă nu implică iradiere cu raze ionizante şi de aceea poate fi efectuată în dinamică fără a implica riscuri.

Un rol major al cardio RMN este caracterizarea tisulară miocardică sau a structurilor dezvoltate intracardiac sau adiacent cordului. Astfel, se utilizează pentru diagnosticarea "in vivo" a cardiomiopatiilor (amiloidoza, sarcoidoza, cardiomiopatia hipertrofică, etiologia cardiomiopatiei dilatative sau detecţia cardiomiopatiei aritmogene de ventricul drept), diferenţierea miocarditei acute de infarctul miocardic acut fără supradenivelare de segment ST, descrierea, caracterizarea şi detalierea raporturilor tumorilor cardiace sau pericardice.

Bolile cardiace congenitale reprezintă indicaţie majoră prin posibilitatea calculării volumelor atriale şi ventriculare, a eventualelor anomalii de origine a arterelor coronare, descrierea vaselor mari şi a camerelor cardiace şi cuantificarea valvulopatiilor. Investigaţia este, de obicei, făcută în dinamică, precum şi pre- şi post-operator.

O altă indicaţie este diferenţierea inimii de atle eventuale entităţi patologice - spre exemplu, cardiomiopatia hipertrofică sau dilatativă, precum şi eventuala prezenţă a unor anomalii de origine a arterelor coronare la aceşti pacienţi.